Bradul de Crăciun - legendă și tradiții

Deși tradiția pomului împodobit a intrat relativ târziu în spațiul românesc, ca un împrumut din Europa de Vest, astăzi nu ne putem imagina sărbătoarea Nașterii Domnului fără bradul de Crăciun. În jurul său s-au țesut multe legende și povești, unele dintre ele fiind asociate cu lumea occidentală, de unde provine obiceiul.

Iată câteva dintre acestea!

1. Legenda bradului de Crăciun

O cunoscută legendă a bradului este legată de fuga Familiei Sfinte în Egipt. În fața amenințării lui Irod de a omorî toți copiii sub 2 ani pentru a-l găsi pe cel care va deveni Împăratul lumii, Maria și Iosif încearcă să îl pună la adăpost pe micul Iisus.

Legenda spune că pe drum, fiind cât pe ce să fie prinși de soldații imperiali, cei doi cer ajutorul unui stejar. Speriat, stejarul refuză să îi ajute, dar un mic brad îi acoperă și îi ascunde între ramurile sale, salvându-i. Ca răsplată, Maica Domnului binecuvântează bradul să rămână veșnic verde, să fie iubit de toți copiii și să aibă vârful în formă de cruce.

2. Bradul de Crăciun, Iisus și Sf. Petru

O altă legendă a bradului povestește cum, plimbându-se pe pământ într-o noapte furtunoasă, Iisus și Sf. Petru au căutat un loc în care să se adăpostească de vânt și de ploaie. Stejarii și ceilalți copaci au refuzat să îi acopere cu crengile lor, dar un mic brad le-a oferit ajutorul, spunându-le că el nu are fructe pe care să le protejeze și cerându-și scuze pentru acele sale ascuțite, care i-ar putea deranja.

Furtuna a trecut, iar când soarele a ieșit din nou pe cer Iisus a vrut să răsplătească bradul pentru ajutorul său. L-a binecuvântat să-și păstreze coroana verde în tot timpul anului și să încânte lumea cu mirosul cetinii, iar în timpul iernii să fie luat în casele oamenilor și să fie împodobit cu fructe și bunătăți.

3. Povestea bradului de Crăciun

O poveste întrucâtva similară cu legenda de mai sus face referire la o mică pasăre cu aripa ruptă, care nu a reușit să plece alături de surorile ei în țările calde înainte de sosirea iernii. Atunci, ea a rugat mai mulți copaci să o protejeze, dar bradul a fost singurul care i-a oferit adăpost. Când au început frigul și vijeliile, frunzele pomilor din jur au căzut, doar bradul a rămas verde, fiind răsplătit de Dumnezeu pentru ajutorul dat micii creaturi.

4. Bradul de Crăciun și cele trei virtuți

O altă legendă, din Europa de nord, explică venirea creștinismului pe acele meleaguri. Dumnezeu ar fi trimis din Rai trei virtuți – Iubirea, Speranța și Mila, pentru a găsi un copac care să fie la fel de mare ca iubirea, la fel de înalt ca speranța și la fel de dulce precum mila și, în plus, care să aibă pe fiecare creangă semnul crucii. Căutarea lor s-a încheiat în pădurile din nord, unde au găsit bradul. Luminat de strălucirea stelelor, el a devenit primul pom de Crăciun.

5. Legenda Sfântului Bonifaciu

Legenda Sfântului Bonifaciu este foarte populară în Germania și cuprinde unele figuri și evenimente istorice. Conform acesteia, tradiția bradului de Crăciun și-ar avea originea în sec. al VIII-lea.

Sfântul Bonifaciu a fost un episcop englez care a predicat creștinismul în Germania, contribuind la răspândirea sa. Într-o zi, el a întâlnit în drumurile sale niște păgâni care se pregăteau să jertfească un copil sub stejarul sacru al lui Odin. Înfuriat, sfântul a luat un topor și a tăiat copacul, care a căzut pe loc.

Legenda spune că germanii, recunoscând mâna lui Dumnezeu, l-au întrebat cu umilință pe episcop cum ar trebui să sărbătorească Crăciunul. Atunci Sfântul Bonifaciu le-a arătat un mic brad, care rămăsese intact lângă crengile căzute ale stejarului și le-a spus să ia acasă câte un brad, ca simbol al vieții eterne a lui Iisus.

6. Bradul de Crăciun și cei trei magi

O altă poveste a bradului este legată de cei trei magi. Apropiindu-se de locul nașterii lui Iisus, ei au dorit să îi dăruiască o floare dar, fiind iarnă, nu a găsit nicio plantă verde. Tot căutând, au zărit pe vârful unui deal un mic brad. L-au luat pe acesta și au pus în el cadourile lor, dăruindu-l Mântuitorului.

Se spune că din acest motiv obișnuim să atârnăm ornamente în bradul de Crăciun și să punem sub el cadouri pentru cei dragi.

7. Legenda lui Martin Luther

Încă o legendă a bradului de Crăciun provine din Germania și povestește că într-o noapte, în timp ce se plimba, Martin Luther ar fi fost fermecat de minunata vedere a cerului înstelat printre ramurile unui brad. Atunci a decis să ia pomul cu el acasă și, pentru a reda strălucirea stelelor, a pus lumânări printre ramurile bradului.

8. Legenda tăietorului de lemne

O altă poveste a bradului de Crăciun spune cum într-o seară, un tăietor de lemne sărac ajută un copil rătăcit și înfometat, oferindu-i mâncare și adăpost. În dimineața următoare copilul, care nu era altul decât micul Iisus, le dăruiește bărbatului și soției sale o creangă de brad, pe care o pune în pământ, spunându-le că de acum încolo acel copac va face fructe de Crăciun, iar ei nu vor mai suferi niciodată de foame - nici măcar în iernile cele mai reci. Pe măsură ce Iisus vorbea, crenguța s-a transformat într-un brad frumos, plin cu mere de aur și nuci de argint.

9. Bradul de Crăciun și Sfânta Treime

O legendă britanică spune că prin secolul al VII-lea un călugăr din Devonshire predica cuvântul lui Dumnezeu. Pentru a îi face pe oameni să înțeleagă mai bine ideea de Sfântă Treime, făcea referire la forma triunghiulară a bradului. De aici încolo s-ar fi răspândit până în secolul al XII-lea în Europa obiceiul ca oamenii să atârne de tavan un brăduț cu vârful în jos, ca simbol al creștinismului.